Pai...s-a cam pus praful pe bietul blog si mi-e mila sa-l las asa in paragina...asa ca o sa ii povestesc putin despre cele intamplate, poate ma/ne iarta si isi revine :)
" Au crescut copiii, buni !!!!!!!"- asa ii spun bunicii mele, careia ii place sa ne dadaceasca de fiecare data cand are ocazia, uitand faptul ca acum suntem mari si putem sa ne pregatim singuri mancarea si sa ne spalam vasele, sau stim sa mergem singuri in lume si sa ne descurcam...
"Au crescut copiii!!!" este vorba care se potriveste si celor 4 blogger-ite iscusite care si-au pus sufletul si gandurile in postarile anterioare, dar care "au crescut" acum si isi traiesc viata cum cred ele ca e mai bine pt ele, in momentul acesta. Legatura dintre unele s-a schimbat dar amintirile raman la loc de cinste, pt ca stiti voi...sentimentele nu le stergi cu buretele pt ca azi esti nervos sau suparat. Am fost constiente toate si totdeauna ca suntem foarte diferite dar ceva totusi ne-a unit...acel ceva, eu personal, il simt acum vag ...si mai am cate-o zvacnire, dar ...dar...
Do este prima mamica din grup, Lil va fi prima care se marita, yupi yupi yey yey yeyyyy (la anu' in mai, ca doar asa e cantarea aceea,nu?:)) ) , eu si Ali hoinarim singuratice prin lume si ne asteptam randul sa facem ceva pt prima data, dar oare ceeee?:) oricum vreau sa fie de bine:)
Pana se hotaraste culoarea pt rochiile domnisoarelor de onoare, eu imi caut cu inversunare modelul...poate poate se inspira si miresica si porneste in cautare de rochie de printesa a inimii lui Marian:) ..subtil,nu Lil?:P
Astea fiind spuse, las tastele si iau pensula ,poate cu ea o sa reusesc sa exprim mai multe din ce simt si traiesc perioada asta.
Va salut cu drag si dor pe toti, byeeeeeeeeee
P.S: Multumiri si multe scuze adresate tanarului Lonca:P
