Que lo que? Excelenteeee!

Hei hei! A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic. Asta nu pentru ca n-am avut nimic interesant de impartasit, ci pt ca nu prea am avut timp sau conditii. Din iunie am avut un proiect la Bucuresti, care desi initial trebuia sa dureze 2 saptamani a fost prelungit pana in august. Apoi, direct intoarsa de la Bucuresti am plecat in concediu, deci nicio posibilitate sa apuc sa-mi pun gandurile pe "hartie".
Concediul asta am avut ocazia sa merg intr-o tara in care nu ma gandeam vreodata sa ajung. Aceasta tara, pe cat e de bogata in peisaje, in fauna si in flora, pe atat e de saraca material. Stiam de la inceput ca voi merge intr-o tara mai saraca, dar abia cand am ajuns acolo am inteles ce inseamna saracia pt ei. Casute mici,mici in care locuiesc multi,multi oameni, utilitatile(curent, apa curenta, etc) = lux, mijloace de transport cele mai frecvent intalnite-scuterele, pe care calatoreau pana la 5 persoane, un salariu bun pt ei fiind undeva la 250 de dolari, etc.
Ce m-a impresionat insa pe mine si vreau sa impartasesc cu voi este caracterul oamenilor de acolo. Desi sunt saraci sunt fericiti. Se bucura de viata, zambesc, sunt veseli, canta si danseaza toata ziua. Se casatoresc de tineri si pana la varsta mea au deja 2,3 copii. Pentru ei lucrurile materiale nu inseamna mare lucru, sunt recunoscatori ca au ce manca in fiecare zi, chiar daca poate meniul lor consta in fructele de sezon care cresc peste tot. Sunt oameni modesti care au o viziune clara despre viata. Pentru ei nu conteaza bogatiile materiale ci cele spirituale. Nu am apucat sa petrec foarte mult timp cu ei, dar in saptamana petrecuta acolo am vazut mai multa fericire in ochii lor cand se auzea o melodie care le placea decat se vede in ochii nostri cand ne schimbam masina. Cand analizez ce viata grea, in opinia mea, au ei- dar cum stiu sa se bucure de ea, si ce viata usoara avem noi- dar suntem constant stresati si nemultumiti, ma intreb in ce punct am luat-o in directia gresita? De ce scopul nostru in viata e sa avem cat mai multe lucruri materiale si nu spirituale? De frica ca vom muri de foame? Ei uite ca nu mor.
Cel mai mare impact il creeaza raspunsul la intrebarea "que lo que" adica clasicul nostru "ce faci?". Pe niciunl nu l-am auzit sa faca bine cat am stat acolo. Toti faceau "excelente!", si afisau un zambet larg pe fete. Acuma era clar ca nu toti erau chiar excelent, ca ma gandesc ca or mai fi avand si ei cate o migrena sau crampa sau whatever, dar ca idee, toti raspundeau asa. Pentru noi a fost ciudat sa auzim cat de excelent fac ei de fiecare data cand sunt intrebati, pana am adoptat tactica lor, si pentru putinul timp ramas, am facut si noi excelent. Va promit ca in momentul in care raspunzi asa dar oferi si zambetul de rigoare, te simti excelent. Probabil o fi totul indus la nivel mental, dar functioneaza. Asa ca nu va incurajez sa ziceti de acum incolo ca sunteti excelent, pentru ca in Romania asta ar atrage mai multe priviri urate decat frumoase, dar va incurajez macar sa zambiti in timp ce rostiti mecanicul " bine", promit ca va veti simti chiar cum spuneti:). Pana data viitoare, va puuup!