Dragoste=sacrificiu?

Zilele astea,observand si ascultand povesti de viata,am ajuns la o concluzie:dragostea pt diferite persoane te pune uneori sa alegi intre fericirea(cel putin temporara) a persoanei/persoanelor iubite si fericirea personala.Ce alegi? Daca alegi fericirea proprie inseamna ca-i iubesti mai putin pe cei dragi pe care-i afecteaza decizia ta? Sau daca te sacrifici pt cineva,fericirea aceluia te face sa uiti de sacrificiul pe care l-ai facut si treci mai usor peste ce urmeaza de indurat? Si cand esti pus in situatia de a lua o asemenea decizie,la cine te gandesti prima data? La tine sau la ceilalti? Sau daca-ti dai la un moment dat seama ca sacrificiul facut este prea mult pt ce poti tu duce,cei pt care l-ai facut vor accepta si vor intelege ca ai ajuns la capatul puterilor? Si vor face ceva in privinta asta? Ar trebui sa simta din timp presiunea la care esti supus si sa te ajute? Dar sunt de condamnat daca au simtit si n-au facut nimic pana nu le-ai spus tu ca nu mai poti? Personal cred ca daca ceva sta in calea fericirii tale si stii ca exista o cale de a schimba situatia, ar trebui sa urmezi acea cale, iar cei care te iubesc si ii iubesti ar trebui sa inteleaga si sa se bucure alaturi de tine pt fericirea ta! Pt ca dragostea adevarata exista intre doua sau mai multe persoane care cred cu tarie in expresia: "daca tu esti fericit,eu sunt fericit" Nuuuuu?!?!?!??!!!?!?!?!?